Conferinţa
Discurs critic și variație lingvistică. Stereotipii culturale și lingvistice
Suceava, 23-24 iulie 2015

Conferința Internațională Discurs critic și variație lingvistică, ajunsă la ediția a V-a, propune doctoranzilor și tuturor celor interesați o tematică generoasă, sub titlul Stereotipii culturale și lingvistice.

Despre stereotipii se vorbeşte în ultimul timp în diverse domenii, de la medicină (stereotipiile de limbaj, de expresie, specifice unor maladii), la didactică sau în orice disciplină care promovează evitarea şablonizărilor. Perspectiva antropologică abordează problema stereotipurilor culturale identificate la nivelul gîndirii, stereotipuri care ar caracteriza și ar asigura coerenţa şi individualizarea unui grup, social, etnic, a unei comunităţi culturale, materializate fie în mituri, ca discursuri autoreferenţiale şi justificatoare (miturile fondatoare), fie în prejudecăţi emise în legătură cu ceilalţi, ca discursuri generalizatoare şi simplificatoare. Stereotipul, în sens restrîns, constituie repetarea mecanică a unei forme, ca urmare a lipsei de originalitate, prin care se banalizează exprimarea, dar și ca asumare a unei idei, considerate valoroase, fără o interpretare proprie. Cu o accepţie relativ similară circulă şi termenii clişeu, şablon – repetarea mecanică, lipsită de interes şi de spirit inventiv, a unui model. De la cuvîntul şablon s-au format derivatul şablonard cu sens adjectival, verbul a șabloniza, substantivele șablonism și șablonizare. În condiţiile existenţei mai multor cuvinte care se referă la realităţi apropiate prin conţinut, funcţie sau geneză, considerăm că se pot reexamina unele distincţii între accepţiile termenului stereotipie, pe de o parte, şi că, pe de altă parte, se impun unele reevaluări ale raportului dintre noţiunile „stereotip“, „clişeu“ şi „automatism“, vehiculate în cercetarea limbii și a literaturii.

În sens larg, stereotipiile vizează tot ceea ce repetă, preia, multiplică un anumit tipar, rezultînd, în urma fenomenului de recurenţă, obiecte sau procese cu trăsături comune; din această perspectivă, studiul teoretic al limbii (dar şi al altor discipline filologice) sau practic, al ştiinţelor sociale și ale culturii, are printre obiectivele sale şi pe acela al stabilirii unor modele, tipuri etc. ce răspund unor exigenţe de regularizare a fenomenelor, astfel încît, prin operaţii de generalizare, pot fi stabilite clase, paradigme și categorii corespunzînd unor serii de elemente cu trăsături care instituie identităţi şi diferenţe. Avem a face, în acest caz, cu valoarea pozitivă a stereotipiilor epistemologice şi metodologice.

În cercetarea proceselor cognitive se constată de asemenea rolul pozitiv al stereotipului, acesta fiind un element indispensabil în funcţionarea memoriei şi a gîndirii umane (concept rezistent, forte, rigid). De aici decurge, în mod firesc, acceptarea tezei că, datorită congruenţei proceselor cognitive cu cele comunicative, s-ar putea identifica şi la nivelul limbajului astfel de stereotipuri evaluate pozitiv (stereotipii funcţionale). În acest sens, pornind de la teoria lui E. Coșeriu, se poate avansa ideea că o limbă conţine o sumă de modele, scheme, un sistem, impus prin tradiţie, care operează ca un şablon şi există posibilitatea ca exact aceeaşi structură să fie repetată sau ca aceleaşi opoziţii, diferenţe să se întrebuinţeze de mai multe ori. Apoi, la nivel supraordonat, o sumă de recurenţe ar distinge tipurile, grupurile de limbi (romanice, germanice etc.), care ar constitui de fapt alt tip de stereotipii funcţionale.

La nivelul vorbirii, al discursului, se manifestă mai multă libertate în raport cu norma, libertate care ţine seama însă de sistem, – «tehnica actuală» şi unele construcţii fixe impuse prin tradiţie – «discursul repetat». Discursul repetat este considerat în mod obişnuit o stereotipie lexicală, cu/fără valoare expresivă, care se manifestă în toate stilurile funcţionale, dar şi în limba vorbită neliterară. Însă «tehnica actuală», actualizată prin vorbire și caracterizată prin trăsătura de a valorifica virtualitatea prin creativitate și prin inventivitate, generată de libertăţile posibile în sistem, se manifestă tot în limitele unor constrîngeri impuse în cadrul limbii de norme (de congruenţă, de corectitudine, de adecvare etc.) dictate de tradiţia limbii istorice şi în conformitate cu expectaţia receptorilor (stereotipii de conformitate). Chiar atunci cînd se are în vedere devierea, abaterea de la normă cu finalităţi poetice, aceasta trebuie admisă ca atribut al limbii tot într-un anumit sistem care dictează graniţele pînă la care se ajunge cu valorificarea expresivităţii. Rolul scriitorilor ar fi tocmai acela de a identifica mereu alte posibilități prin „dezmărginirea“ normelor.

Aceste direcții sugerate de noi, dar desigur și multe altele, afine cu problematica propusă, pot constitui teme ale lucrărilor conferinței, organizate în cadrul Școlii doctorale socio-umane, domeniul Filologie, de la Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava. Participanții sînt invitați să supună dezbaterii rezultatele obţinute în cercetarea proprie, prin reunirea şi confruntarea opiniilor generate de diverse şcoli lingvistice şi literare (analiza discursului, lingvistică, istoria limbii, stilistică, teorie şi critică literară, metode de interpretare, traductologie etc.).

Temele conferinţei pot fi încadrate într-una din cele trei secţiuni: 1) stereotipii culturale în textul literar 2) perspective de analiză discursivă şi textuală asupra structurilor stereotipe; 3) abordări interdisciplinare ale stereotipiilor.

Limbile de comunicare: română, franceză, engleză, spaniolă, italiană, germană.

 

Taxa de participare, care va fi achitată pînă la data de 15 iulie 2015, într-un cont comunicat ulterior, include: accesul la comunicările conferinţei, mapa cu documentele conferinţei, certificatul de participare, pauzele de cafea, publicarea în volum cu ISBN a lucrărilor. Participanţii din România vor achita 150 lei, iar participanţii din afara României vor achita 40 euro (participarea şi publicarea lucrării în volum) sau 50 euro (publicarea lucrării în volum, fără participare).